Ileana deschide laptopul și începe să caute articole despre descifrarea elamitei liniare și interviuri cu François Desset. Ea selectionează informațiile riguros, întâi cotidianele naționale, apoi cele provinciale. La urmă va cauta și articolele academice ale lui Desset.
Incepe să citeasca, mirată, ținându-și răsuflarea. Cu o mâna caută pachetul de țigări și aprinde una, fară sa iși poată lua ochii de la articolul pe care îl citește. Fără doar și poate, este vorba de o descoperire care va schimba istoria lumii !!! În lumina gri a tristei zi de iarna Ileana surâde, viața este facută din surprize.
Articolul din "Știință si Viitor " este cel mai complet, include și un mic interviu cu Desset:
"EXCLUSIVITATE. Un francez "sparge" o scriere nedescifrată de mai mult de 4000 de ani, repunând în discuție invenția scrierii doar in Mesopotamia.
François Desset a reușit să descifreze elamita liniara, un sistem de scriere utilizat in Iran acum 4400 de ani. In versiunea sa arhaică proto-elamita ( incepind cu 3300 îHr), aceasta s-a alaturat celor doua sisteme de scriere cele mai vechi cunoscute in lume, proto-cuneiformele Mesopotamienilor și hieroglifele egiptene. Deajuns ca să modificăm cunoștințele pe care le aveam pină acum despre originile scrierii!
Anunțul- foarte rar- trebuie ca a bucurat spiritele abatelui Barthélémy, Sylvestre de Sacy și al lui Champollion. Arheologul francez François Desset, de la Laboratorul Archéorient de la Lyon, a anunțat pe 27 noiembrie 2020 ca a reușit să descifreze inscripții vechi de 4400 de ani! Toate erau scrise în elamita liniară, o scriere utilizată de catre Elamiți, care locuiau atunci in Iran. Erudiții reuniți online pentru a lua cunoștință de această descoperire de la departamentul de bunuri culturale ale Universității de studii de la Padova (Italia), au fost entuziaști. Iată mai mult de un secol că acest sistem de scriere, utilizat pe platoul iranian în vechiul regat Elam (actualul Iran) între sfirșitul celui de-al 3lea milenar și inceputul celui de-al 2lea îHr, a scăpat descifrării, cum este încă cazul pentru lineara A cretană sau scrierea de pe valea Indusului. Între mărcile de admirație și felicitările confraților, francezul, abia sosit de la Universitatea din Teheran (Iran) unde predă din 2014, a explicat în engleză că "Aceasta scriere a fost descoperită pentru prima dată in anticul site din Suse (Iran) în 1901 si de 120 de ani nimeni nu a reușit să citească ce fusese scris acum 4400 de ani pentru ca nu se găsise cheia." Lucru care s-a produs anul acesta (mulțumită oportunității date de carantină în apartamentul sau din Teheran și colaborarii altor trei colegi, Kambiz Tabibzadeh, Matthieu Kervran și Gian-Pietro Basello).
"Sisteme de scriere contemporane"
Cele mai vechi exemple de scriere cunoscute în ziua de azi provin din Mesopotamia (Irakul actual) și datează din Epoca Bronzului, spre 3300 de ani îHr: este voba despre tablițele proto-cuneiforme. Deci descifrarea elamitei liniare repune in chestiune aceasta supremație! "Noi descoperim ca de fapt spre 2300 îHr, un sistem de scriere paralelă exita in Iran, și că versiunea sa cea mai veche- numită scriere proto-elamită, (3300 îHr- 2900îHr)- datează la fel de departe în timp ca și primele texte cuneiforme mesopotamiene! precizează François Desset. Și astăzi pot afirma că scrierea nu a aparut mai intii în Mesopotamia și apoi mai târziu în Iran: aceste doua sisteme , proto-cuneiformele mesopotamiene și proto-elamita iraniană , au fost, de fapt, contemporane! Nu a fost o scriere mamă a carei fiica ar fi proto-elamita , au fost doua scrieri surori. Pe de alta parte, în Iran, nu au fost nici două sisteme de scriere independente cum gândeau specialiștii pină acum, cu proto-elamita de o parte și elamita liniara de cealalta parte, ci aceeași scriere a fost supusă evoluției istorice și a fost transcrisă cu variații în cursul a doua perioade distincte."
Lucrul acesta schimbă complet perspectiva în privința apariției sistemului de scriere în Orientul Mijlociu pentru că este de-acum înainte mai exact să fie spus că Iran a dezvoltat propriul său sistem de scriere "în același timp" cu Mesopotamia și că platoul iranian nu ar trebui să mai fie ignorat de acum încolo în reconstituirile istorice ce tratează de originile scrierii. ...
Aceasta formă cea mai recenta de scriere iraniana (elamita liniară) a putut fi descifrata. E vorba, la ora actuală, de patruzeci de inscripții provenind din sudul Iranului, de la orașul antic Suse, trecind prin Fars (cu regiunea Kam Firuz și câmpia Marv Dasht, chiar linga celebrul site Konar Sandal/Jiroft. Contrar cuneiformelor mesopotamiene, care este un sistem de scriere mixt aliând fonograme (semne care transcriu un sunet) cu logograme (semne care transcriu un lucru, o idee, un cuvânt), elamita liniară prezintă o particularitate, unica in lume in al 3lea mileniu îHr, de a fi o scriere pur fonetică (cu semne notând silabe, consoane și vocale). Utilizată între cca 3300 si 1900 îHr, scrierea iraniana a evoluat considerabil între textele cele mai vechi (tăblițele Proto-Elamită) și cele mai recente (texte in elamita liniară), cu, mai ales, un proces de simplificare. Din 300 de semne de la început permițând să scrie numele proprii pe tăblițele de proto-elamita (care, în mare majoritate, sânt conservate la ora actuală în Muzeul Luvru), nu vor mai ramâne decit 80 pina la 100 după aceea în elamita liniară, versiunea sa cea mai recentă. O sută de semne utilizate deci în continuu timp de 1400 de ani și in general scrise de la drepta la stânga si de jos in sus. "Pentru a lucra, noi am împarțit cele patruzeci de texte în opt corpus, în funcție de proveniență și epoci. Căci elamita liniară a fost utilizată din 2300 în 1900 îHr, sub domnia diferiților regi și dinastii și in diferite regiuni, continuă arheologul. Majoritatea textelor sânt inscripții regale deajuns de repetitive, dedicate unor zei vechi, de tipul: "Sânt [nume] marele rege de [nume], fiul lui [numele tatălui], am facut acest obiect pentru [numele zeului sau al unei persoane]."
Declicul
"vazelor gunagi"
Pentru François Desset, "declicul" descifrării s-a facut in 2017 în timpul analizei unui corpus de 8 texte scrise pe vaze in argint, denumite "vaze gunagi", datate spre 2000-1900îHr și venind de la mormintele din regiunea Kam-Firuz (la ora actuală conservate într-o colecție privata la Londra). Cum aceste vase prezentau secvențe de semne foarte repetitive, standardizate într-adevar, arheologul a putut astfel remarca semnele ce serveau să noteze numele celor doi suverani, Shilhaha și Ebarti II (care au domnit ambii spre 1950 îHr) și a principalei divinitați venerată atunci în sud-vestul Iranului, Napirisha.
Aceasta primă etapă a descifrării, publicată in 2018, s-a terminat anul acesta cu descifrarea completa, care va fi publicată stiintific in 2021. Astfel, de exemplu, decriptarea unei magnifice vaze în argint descoperită in regiunea Mary Dasht in anii 1960 și conservată la ora actuală in Muzeul National din Teheran (Iran), unde se poate de-acuma citi : " Doamnei de Marapsha [toponim], Shumar-asu [numele său], am facut această vaza de argint. În templul care va fi celebrat în numele meu, Humshat, eu l-am depus ca ofrandă pentru tine cu binevoința". E rezultatul anilor de munca neobosita. "Lucrez cu aceste sisteme de scriere din 2006, explică cercetatorul pentru "Știintă si Viitor". Nu m-am trezit într-o dimineata spunându-mi că descifrasem elamita liniară. Aceasta mi-a luat mai mult de zece ani și niciodata nu am fost sigur ca voi ajunge la capat."
Scrierea elamită liniara insemneaza o limbă specială, elamita. Este vorba de un izolat lingvistic ce nu poate fi atașat la ora actuala niciunei familii lingvistice, la fel ca și limba basca."Pină la această descifrare tot ce privește populațiile ce ocupau Platoul Iranian provenea din scrierile mesopotamiene. Aceste noi descoperiri ne vor permite în sfârșit să avem acces la propriul punct de vedere al bărbaților și femeilor care ocupau un teritoriu pe care îl desemnau ca Hatamti, pe cind termenul Elam prin care noi îi cunoșteam pâna acum, corespunde, de fapt, unui concept geografic extern, formulat de către vecinii lor Mesopotamieni. Această descoperire a descifrării are implicații importante în trei domenii , a continuat François Desset: în istoria iraniană; în dezvoltarea scrierii in Iran în particular, și în Orientul Mijlociu în general, cu considerații despre continuitatea între sistemele de scriere proto-elamită și elamita liniară; și despre limba hatamtite (elamita) ea insăși de-acum înainte documentată în forma sa cea mai veche și in sfârșit accesibilă pentru prima dată printr-un sistem de scriere altul decât cuneiformele mesopotamiene. "
Pentru Massimo Vidale, protoistoricul italian organizator al conferinței de la Padoue, ..., "Franța, prin acest nou decodaj, se menține pe locul întâi în "spargerea" vechilor sisteme de scriere pierdute!" Cât despre François Desset, el este deja lansat în descifrarea celei mai vechi scrieri iraniene, tăblițele proto-elamite, pentru care el consideră ca a deschis o "autostradă"."
Ileana rămase nemișcată o vreme ; gândurile și toata ființa ei sânt în trecutul Elam, în vremurile apuse ale unei vechi civilizații. Cu milenii în urmă, prima referință occidentala la Elam se făcea in Geneza Bibliei, când faimosul regat al Elamului declina în fata Perșilor. Cei patru mii de ani în care el s-a impus erau la sfârșit iar dinastia regilor Perși își lua acum seva din cultura Elamului.
Ileana se gândea la impermanență, la faima regilor elamiți din care au ramas azi doar inscripțiile pe vazele din argint, și acestea deabia descifrate azi, mulțumita francezului. Se vedea în ei, în speranțele și fricile lor, în dorințele și viețile lor dirijate pentru și de catre zei, în numeroasele temple închinate lor, jertfind ceea ce aveau mai scump pentru a fi nemuritori. Se scutură trecută de fiorul neantului, golul acesta de timp sideral atât de rece. Bău o gura de cafea și gustul amar o trezi la realitate. Se uită în jurul ei ca și cum acuma vedea întâia oara articolul scos la imprimantă. Nu iși amintea când îl tipărise, scosese din imprimantă și aliniase foile pe birou, una lângă alta, în ordinea logica.
Cortegiul de nori de plumb fu suflat de Mistral și, ca prin minune, o raza timidă cazu pe chipul Ilenei luminându-i ochii mari și căprui. Mângâierea și căldura ei îi readuse speranța că viata e frumoasă și asa – scurta.
